Greierasul, sol de pace – poezie

17 Noi

Într-o zi cu ploi și vânt

Venise toamna pe pământ

Și-aducea în poala ei

Fructe multe, câte vrei

Și legume colorate,

Crizanteme parfumate,

Dar și ceață, frig și ploi,

Nori, tristețe și noroi.

Iar în urma sa, confuze,

Alergau mulțimi de frunze,

Se grăbeau s-aducă veste

Că o zână din poveste,

Cu o trenă de aramă,

A gonit vara sărmană

Și insistă să rămână

Pe la noi mai mult de-o lună,

Ba chiar trei luni încheiate

Va mai poposi în sate

Și-n orașele mărunte

Și pe dealuri și la munte. 

Iar pe-un deal, trist și-nghețat,

Stă un greier supărat

Că vecina lui furnică

Nu doreşte să îi dea

O grăunță cât de mică

Ca să aibă ce mânca. 

Furnicuţa, hărnicuţa

Toată ziua roboteşte

Nicio clipă nu se-opreşte

Și sărmanului nu vrea

Nici o boabă să îi dea

Și îl ceartă, îl gonește,

Cu obidă-l dojenește,

Îl trimite să muncească

Ca și ea s-agonisească. 

Dar furnica nu gândește

Că și greierul muncește,

Fiecare-n felul său

Ori mai bine, ori mai rău.

Însă micul greieraş

Nu se lasă păgubaș

 Şi o roagă pe furnică

Să nu îi mai poarte pică,

Să-l înveţe a munci

Şi a economisi,

În schimb el îi va cânta

Şi-amândoi se vor distra.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s